Cele două turnuri

Начало книги

Aceasta este partea a doua a STĂPÂNULUI INELELOR.

În prima parte, Frăţia Inelului, ni s-a relatat despre modul în care Gandalf cel Sur a descoperit că inelul pe care îl avea Frodo, hobbitul, era, de fapt, acel Inel, acel Unu, căpetenia tuturor Inelelor Puterii. Tot acolo se povesteşte despre cum au fugit Frodo şi prietenii săi din Comitatul tihnit care era casa lor, urmăriţi de teroarea Călăreţilor Negri din Mordor, până când, într-un târziu, sprijiniţi de Aragorn, Pribeagul din Eriador, au ajuns, după peripeţii cumplite, la Casa lui Elrond din Vâlceaua Despicată. Acolo s-a ţinut Marele Sfat al lui Elrond, unde s-a luat hotărârea să se încerce distrugerea Inelului, iar Frodo a fost uns Purtător al acestuia. Apoi au fost aleşi însoţitorii Inelului care aveau menirea să-l sprijine în făptuirea isprăvii de a ajunge, dacă-l ţineau puterile, la Muntele de Foc din Mordor, tărâmul vrăjmaşului însuşi, singurul loc unde putea fi nimicit Inelul. Din această frăţie făceau parte Aragorn şi Boromir, fiul Seniorului din ţinutul Gondor, reprezentând oamenii; Legolas, fiul celui de-al unsprezecelea rege din Codrul Întunecat, din partea elfilor; Gimli, fiul lui Gloin de la Muntele Singuratic, reprezentant al gnomilor; Frodo şi slujitorul său, Sam cel Înţelept, dimpreună cu mai tinerii lui camarazi de arme, Meriadoc şi Peregrin, din partea hobbiţilor; şi Gandalf cel Sur.

Читать дальше →