Imperiul generalilor târzii

Начало книги

În fiecare dimineaţă, se trezea brusc, ridicându-se în capul oaselor încă mahmur, şi abia după câteva clipe deschidea ochii cu un efort cazon. Rămânea puţin nemişcat, fără să vadă nimic. Apoi pleca să se spele. Era un vechi obicei, păstrat de acum peste cincizeci de ani, de pe vremea primei şcoli militare, pe când nu putea şti dacă ceea ce l-a trezit a fost deşteptarea sau o alarmă de situaţie excepţională.

În acea zi de miercuri a fost la fel. Pe când apa îi răcorea pleoapele îngreunate de somn, îşi aminti de când aştepta ziua de azi. "O lovitură de maestru, gândi el. "O lovitură pe care puţini o pot da".

Trecea apoi la bucătărie, unde-şi lăsa de cu seară pregătită pipa, pe care-o aprindea cu gesturi grăbite şi nesigure. Se învăluia într-un nor de fum aromat care îi alunga repede, cu o ciudată alchimie a somnului şi treziei, orice urmă de mahmureală. Îşi imagină că Elena l-a auzit când a intrat în bucătărie, şi acum se dă jos din pat, îşi caută papucii şi se îndreaptă spre uşă. Nu mai dormeau împreună de peste douăzeci de ani, pentru că, noaptea, trupul ei se făcea rece, oasele ei îl atingeau cu un frig străin şi chemau în el visuri urâte şi gânduri negre.

Читать дальше →