Cantică pentru Leibowitz

Начало книги

Fratele Francis din Utah n-ar fi descoperit relicvele sfinte dacă, în Postul Paştelui pe care, ca tânăr novice, trebuia să-l ţină în deşert, nu l-ar fi întâlnit pe acel pelerin încins cu o fâşie de pânză în jurul coapselor.

Adevărat, până atunci fratele Francis nu mai văzuse vreun pelerin îmbrăcat astfel, dar imediat ce-şi revenise din nemărginita uimire pricinuită de apariţia lui la marginea orizontului, ca un punct neînsemnat prins în aburul tremurător ridicat de arşiţă, fu convins că ochii nu-l înşelaseră. Punctul se întrupă din luciul ca de oglindă al şoselei ajunsă o ruină, la început parcă lipsit de picioare, dar având un cap minuscul, şi părând să se apropie, mai degrabă zvârcolindu-se decât mergând, ceea ce-l făcu pe fratele Francis să strângă crucifixul în mână şi să murmure unul sau chiar două Ave Maria. Punctul sugera o lighioană pipernicită adusă pe lume de demonii pârjolului care bântuiau pământul la amiază, moment în care toate creaturile în stare să se mişte prin deşert (ân afara vulturilor şi a celor câţiva pustnici precum Francis) zăceau neclintite în vizuini ori se ascundeau sub stânci pentru a scăpa de grozăvia soarelui. Doar ceva monstruos, anormal sau cu mintea rătăcită ar fi păşit încoace cu atâta hotărâre la acea oră din zi.

Читать дальше →