Robinsonii Cosmosului

Начало книги

Pe vremea cînd începe povestirea mea, eu nu eram moșneagul gîrbovit și nițeluș pisălog de acum. Aveam 23 de ani și sînt 60 de ani de atunci! 60 de ani care s-au scurs ca o undă repede.

Simt cum îmi scad puterile cu fiecare zi ce trece: mișcările mele nu mai au precizia de altădată, obosesc foarte ușor și nu-mi mai place mare lucru, în afară de copiii și nepoții mei, puțintel geologia și să mă încălzesc la soare — la cei doi sori mai bine zis — căci aci sînt doi sori care ne luminează. De aceea mă grăbesc să dictez nepotului meu Pierre — mie îmi tremură prea tare mîinile cînd vreau să scriu — istoria neasemuită și unică a unui destin omenesc. Pentru aceasta îmi este de mare folos jurnalul pe care l-am ținut de-a lungul vieții și pe care îl voi distruge deîndată ce voi fi îndeplinit sarcina pe care mi-am propus-o.

Tot ceea ce este important va fi spus aci. În ceea ce privește restul, n-am de gînd de loc să expun curiozității uneori puțin sadice a istoricilor, umilele mele bucurii și necazuri.

Читать дальше →