Luna e o doamnă crudă

Начало книги

Citeam deunăzi în Lunaia Pravda[1] că membrii consiliului din Luna City au aprobat cu prea multă uşurinţă o lege de autorizare, control şi impozitare, care avea să-i lovească pe vânzătorii ambulanţi de alimente din zona municipală. În josul paginii, un anunţ vestea apropiata şedinţă de organizare a conferinţei „Fiii Revoluţiei”.

Ca să ştiu cum să mă feresc de necazuri în viaţă, bătrânul mi-a lăsat cu limbă de moarte două vorbe mari: „Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala” şi „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”. Însă nu am de ce să-mi fac probleme, politica nu m-a preocupat niciodată.

Pe 13 mai 2075, într-o luni, eram în sala computerelor din Complexul Autorităţii Lunare şi făceam controlul de rutină împreună cu Mike, computerul-şef, însoţiţi de şuşoteala liniştită a celorlalte maşini. Numele lui oficial nu este Mike, aşa i-am zis eu inspirat de Mycroft Holmes, nume luat dintr-o povestioară scrisă de Dr. Watson înainte de a fonda concernul IBM. Personajul povestirii nu avea decât o singură îndeletnicire, să stea şi să gândească, lucru pe care şi Mike îl face cât se poate de bine. Mike e un computer super-inteligent, cred că e cel mai inteligent computer din toate timpurile, însă, ca toate geniile, are şi el slăbiciunile lui, e zăpăcit şi se ţine de bancuri. Dar are farmec.

Читать дальше →