Călătoria spre Soare-Răsare

Начало книги

Deoarece mi-a fost hărăzit să trăiesc împreună cu alții ceva măreț, deoarece am avut norocul să aparțin — Confreriei— și să mi se îngăduie a mă număra printre participanții la acea călătorie unică, al cărei miracol a scăpărat atunci ca un meteor, pentru ca mai apoi să cadă uimitor de repede în uitare, ba chiar să dobîndească o faimă rea, am luat hotărîrea să mă încumet la o scurtă relatare a acestei nemaiauzite călătorii: o călătorie cum oamenii n-au mai cutezat să facă din zilele lui Huon și ale mîniosului Roland pînă în vremurile noastre bizare, vremurile tulburi, deznădăjduite și totuși atît de roditoare de după marele război. în ce privește dificultățile acestei încercări, presupun că nu-mi făc deloc iluzii. Sînt foarte mări și nu sînt doar de natură subiectivă, cu toate că și acestea ar fi fost, ele singure, demne de luat în seamă. Căci, pe lîngă făptui că nu mai posed astăzi nici un fel de obiecte care să-mi țină treze amintirile, nici un fel de suveniruri, documente său jurnale — nu, ci în anii grei, scurși între timp, urmărit fiind de neșansă, de boală și de cumplite încercări, am pierdut și mare parte din amintiri, iar datorită loviturilor sorții și descurajărilor mereu reînnoite, însăși memoria mea, ca și încrederea în această memorie, altădată ătît de fidelă, au slăbit în chip rușinos. însă, abstracție făcînd de aceste suferințe strict personale, am mîinile legate, într-o anumită măsură, prin jurămîntul de odinioară al Confreriei; căci acest jurămînt îmi îngăduie, ce-i drept, să-mi comunic fără opreliști experiențele personale, dar îmi interzice orice dezvăluire privitoare la taina în sine a Confreriei.

Читать дальше →